Pe Andrei îl ştiu din facultate. De fapt, l-am cunoscut prin intermediul activităţilor sale, înainte să-l cunosc personal. Eram destul de curioasă să-l ascult pe omul al cărui nume îl auzeam atât de des pronunţat în diverse contexte. Andrei Rus, absolvent al UNATC secţia Comunicare Audio-vizuală, este o figură cunoscută în lumea culturală de la noi - critic de film, selecţioner al unor festivaluri cunoscute, redactor-şef al revistei de cinema „Film Menu”, organizator al proiecţiilor „Să Film!” şi al Cineclubului Film Menu şi - în urma unei căutări pe Google -... actor.
Mai nou, a făcut selecţia pentru unul dintre cele mai cunoscute şi mai „cool” festivaluri de film din Romania, NexT.
Începem cu ultima ştire despre tine – eşti noul selecţioner al Festivalului Internaţional de Film NexT, ştachetă predată de criticul Andrei Gorzo. Cum aşa?
Andrei Rus: Cred că dorința lui Andrei Gorzo de a lua o pauză din selecția filmelor pentru NexT se datorează faptului că se concentrează pe finalizarea unei cărți ambițioase despre cineastul maghiar Miklos Jancso. Noi suntem colegi la UNATC, unde coordonăm împreună două cursuri de analiză de film, așa că m-a întrebat dacă aș putea să-i recomand pe cineva să îl înlocuiască. Iar eu, care realizasem în ultimii doi ani selecția unui festival de filme de scurtmetraj (Timishort, la Timișoara) care nu va mai avea loc în acest an, i-am răspuns: „Da, pe mine.” I s-a părut o idee bună, organizatorilor de asemenea, și așa am ajuns să se scrie în sfârșit despre mine în presă...
Ce aduce nou faţă de celelalte ediţii?
Andrei Rus: În primul rând, în acest an festivalul va avea două competiții: pe lângă cea internațională, care există de la prima ediție, apare și o secțiune națională, dedicată exclusiv producțiilor românești. Ne-am dorit să includem și această competiție, deoarece ni se pare important (și mie, și Irinei Trocan, co-selecționeră, și organizatorilor) să sprijinim cât mai mult cineaștii români. Apoi, festivalul inaugurează două programe doi – unul cu filme realizate de cineaști mult prea titrați pentru a putea fi integrați în competiții (NexT Arthouse se numește, iar filmele prezentate acolo aparțin unor realizatori precum Mike Leigh, Tsai Ming-liang, Miguel Gomes, Apichatpong Weerasethakul, sau Lynne Ramsay), iar celălalt cuprinzând trei scurtmetraje care formează o trilogie pe teme LGBT (trilogia se numește „Little Gay Boy” și a fost realizată de Antony Hickling).
Ce „trebuie neapărat” să mergem să vedem?
Andrei Rus: Am văzut doar filmele care fac parte din secțiunile pe care le-am curatoriat, împreună cu Irina Trocan (Competițiile, NexT Is Love, NexT Look – Body Image și NexT Look - Sparkle), așa că întrebarea mă obligă să recomand exclusiv titluri din respectivele programe. O voi face, încercând să enumăr câteva dintre filmele care mi se par cele mai incitante:
- „Filme para poeta cega” („Film pentru un poet orb”), un film brazilian realizat de Gustavo Vinagre, aflat la granița dintre documentar și ficțiune, despre un poet orb care există în realitate și care scrie poezii despre experiențele și fanteziile lui sexuale; naratorul e un computer, iar la un moment dat, cineastul se supune uneia dintre aceste experiențe ușor extreme, deoarece implică puțină agresivitate fizică. Cred că va împărți publicului, dar vă mărturisesc – deși nu știu dacă e bine că fac asta – că e primul film pe care atât eu, cât și Irina, am fost de acord că trebuie să îl prezentăm în competiția internațională.
- „Viimane Romeo” („Cel din urmă Romeo”), un film estonian realizat de Moonika Siimets și prezentat în competiția internațională, care debutează ca un teenage love story oarecare, pentru a vira la scurt timp înspre musical și spre zone ceva mai fanteziste – incluzând un câine care, prin cuvintele alese pe care le rostește, se dovedește cel mai înțelept locatar al casei protagoniștilor și un sfânt care cade prin acoperiș, fiindu-i extrem de poftă să mănânce castraveți murați.
- „A Gentile”, un film israelian care va fi proiectat în secțiunea necompetițională „NexT Is Love”, despre un cuplu care se destramă în urma dispariției misterioase a fetei (cam ca în „Aventura” lui Antonioni).
- „Gingers”, realizat de portughezul Antonio Da Silva și programat în secțiunea „NexT Look – Body Image”, care, prin intermediul discursurilor unor bărbați roșcați confruntă diferite prejudecăți despre cei din comunitatea mondială a celor născuți cu această culoare a părului. În prima parte a filmului ei sunt surprinși doar de la mijloc în sus, pentru ca în ultimele cinci minute camera să insiste doar asupra părților inferioare ale corpului unde crește păr. Am uitat să menționez că toți sunt goi – doar e necesar să fie vizibil părul de pe corp. Ținând cont că ultimul cadru prezintă o șuviță de spermă care se prelinge pe părul roșcat de pe piciorul unuia dintre protagoniști, cred că acesta va fi unul dintre cele mai controversate momente ale întregului festival.
- „Trenta Symphonia”, realizat de grupul italian Flatform și programat în secțiunea „NexT Look - Sparkle”, dedicat filmelor de avangardă, prezintă timp de douăzeci de minute o orchestră care interpretează în aer liber, pe o pajiște, o bucată muzicală. În prima parte nu se întâmplă mai nimic, dar exact când ești pe punctul de a căsca de pliciseală, încep câteva personaje să se miște încet în cadru, fiind înghițite de una dintre laturile cadrului. De aici, începe o coregrafie spectaculoasă și pasionantă de personaje care dispar și reapar, grație unor procedee iluzioniste la care au apelat cineaștii.
Mă simt ca un trădător, fiindcă sunt atâtea filme din toate aceste secțiuni la care țin foarte, foarte tare. Dar asta a fost regula jocului, am acceptat să-l joc și, iată-mă terfelit și melancolic în final.
Există invitaţi speciali pe care să-i avem în vedere? Regizori sau oameni din lumea filmului care ne pregătesc workshop-uri?
Andrei Rus: Din câte știu, toți membrii juriului vor participa la discuții publice despre domeniul lor de activitate și cred că ar trebui să aibă lucruri incitante de spus. Mai mult decât atât, foarte mulți dintre realizatorii filmelor vor veni la București, așa că spectatorii vor avea ocazia să îi ia la întrebări pe toată durata festivalului la discuțiile ulterioare proiecțiilor sau la petrecerile nocturne. Și, bineînțeles, eu sunt primul care ard de nerăbdare să îi cunosc și să văd cum sunt.
Mie, NexT mi se pare „evenimentul anului de bifat” în materie de festivaluri de gen (de la filme până la atmosferă şi party-uri)... Îmi mai poţi recomanda 2 sau 3 de la noi care să merite timpul şi banii?
Andrei Rus: Mie îmi plac, din motive diverse, și TIFF-ul, de la Cluj, care e primul festival la care am participat, pe vremea liceului, chiulind zece zile de la școală (locuiam în Zalău, la 80 de kilometri distanță) pentru a merge de dimineața până seara la filme. Îmi place și festivalul One World, din București, unde sunt prezentate filme documentare pe teme legate de drepturile omului. Am participat şi la câteva ediții ale festivalului de filme documentare „Astra”, de la Sibiu, și am fost impresionat de numărul mare de spectatori pe care îi atrage în sălile de proiecție.
Nu eşti tocmai nou în calitate de selecţioner - în palmares mai ai „Timishort Film Festival”... mai sunt aici de adaugat? Cum alegi filmele, ce cauţi?
Andrei Rus: Mă interesează cineaștii care caută, iar nu cei care își etalează măestria. Sunt realizate atât de multe filme în fiecare an, încât singurul lucru interesant rămâne particularitatea viziunilor artistice. E puțin abstract ce spun acum, dar cred că cel mai bun mod de a aduce afirmația în planul concretului va fi să participați la discuțiile cu cineaștii ulterioare prezentării programelor din competiție. Voi încerca atunci să mă concentrez și să explic ce anume m-a atras la fiecare demers în parte.
Te gândeşti la public, la juriu sau nu există astfel de criterii?
Andrei Rus: La juriu nu aș avea cum să mă gândesc, deoarece în momentul în care realizez selecția nu se știe încă din cine va fi format. La public mă gândesc oarecum, în măsura în care mi se pare important să le prezint filme cât mai diverse, care să celebreze posibilități multiple de a face cinema.
Bănuiesc că au fost multe filme înscrise. Îmi poţi da o cifră? Cum ştii că alegerea pe care ai făcut-o e cea bună, cum alegi între două filme care „se bat” pe acelaşi loc? Cum dormi noaptea... asta dacă mai apuci cu atâtea lucruri de făcut?
Andrei Rus: Au fost peste o mie de filme înscrise. Cu unele dintre ele e ca un fel de dragoste la prima vedere și, fără să stau prea mult pe gânduri, îmi spun că vreau să fie în competiție. Altele necesită un timp mai mare de acomodare, revin asupra lor de mai multe ori, încercând să traduc rațional senzațiile pe care mi le lasă și doar apoi iau o decizie în privința lor. La NexT suntem doi selecționeri – eu și Irina Trocan. Așa că, oricum, a trebuit să încerc să îmi explic atracțiile pentru anumite filme, pentru a le putea discuta cu ea. Iar noaptea dorm, atâta vreme cât nu beau cafea după ora patru după-amiaza.
La proiecţiile iniţiate de Cineclubul Film Menu vin doar studenţi sau întâlneşti şi amatori pasionaţi de film, dar nu de meserie?
Andrei Rus: Vin mai puțini studenți decât oameni din afara universității, ceea ce e, cred, o mică anomalie, dar una care pe mine nu mă întristează neapărat. E reconfortant să observ că tineri din toate domeniile sunt curioși să vadă filme de Jonas Mekas sau de Chris Marker și vor să li se recomande la finalul proiecțiilor alte filme asemănătoare, pe care să le vizioneze acasă pentru a înțelege mai bine ceea ce au urmărit în seara respectivă.
De ce recomanzi oamenilor să meargă la Festivaluri de Film?
Andrei Rus: Pentru că sunt locurile în care pot interacționa cu diversitatea formelor cinematografice, un lucru esențial pentru a hrăni cinefilia.
Câte filme vezi pe an? Ai o evidenţă?
Andrei Rus: Nu am o evidență și sper să nu ajung vreodată să mă intereseze astfel de calcule. Dar, prin natura meseriilor (pe lângă selecționat filme și coordonat o revistă, mai și predau la UNATC), trebuie să văd câteva sute bune de lungmetraje pe an. Să nu se înțeleagă că mă deranjează asta – când nu am chef să mă uit la un film, pot oricând să fac altceva. Până acum, nu am avut perioade lungi în care să mă satur de cinema, pentru că există enorm de multe direcții pe care, oricât ai cerceta și oricât ai viziona, tot nu ajungi să le epuizezi.
Nu suntem fani topuri, dar dacă ai unul, ne-ar plăcea să ni-l spui şi nou: top 5 filme pe care le-ai revea oricând, oricum.
Andrei Rus: Nici eu nu sunt fan topuri, dar îmi plac jocurile. Așa că, dacă acceptați să citiți ceea ce voi scrie mai jos într-o cheie a provizoratului, iar nu ca pe o sentință, accept să ne jucăm împreună. Scriu primele 5 filme care îmi vin în minte și promit să nu mă cenzurez după aceea:
- „Celine et Julie vont en bateau” („Celine și Julie se dau în bărci”, regie Jacques Rivette)
- „O estranho caso de Angelica” („Cazul straniu al Angelicăi”, regie Manoel de Oliveira)
- „In a Lonely Place” (regie Nicholas Ray)
- „Vertigo” (regie Alfred Hitchcock)
- „Pandora and the Flying Dutchman” (regie Albert Lewin)
- Dacă ne jucăm și mâine jocul ăsta, ar trebui să se modifice niște titluri. Altfel, înseamnă că nu am reușit să fiu sincer.
 |
| Roxana Andrei - Critic şi regizor de film |